De cum ajungi in Salzburg te surprinde faptul ca aproape totul, de la placi memoriale la bomboane de ciocolata, de la statui la cel mai neinsemnat suvenir, este legat de imaginea si de numele fiului sau cel mai renumit, Mozart. Parca nici un alt oras nu este atat de recunoscator personalitatii care i-a marcat existenta culturala intr-atat incat ajungi sa crezi ca fiecare cladire si fiecare straduta rasuna inca de melodiile lui Mozart. Si Mozart, la randul sau, a exclamat cu uimirea celui care s-a indragostit de asezarea de pe malurile raului Salzach : « La Salzburg descoperi la fiecare pas un nou peisaj, un nou miracol al lui Dumnezeu ».

Se cuvine asadar sa incepem plimbarea noastra din fata casei in care s-a nascut Mozart. Este un adevarat loc de pelerinaj pentru toti cei care vin aici sa descopere comorile culturale si bogatia istorica si arhitecturala a capitalei festivalurilor. Privind spre fereastra de la care in 1756 Leopold Mozart va fi anuntat cu mandrie nasterea viitorului geniu muzical, ramai impresionat gandind la ceea ce a compus Mozart in numai 35 de ani de viata.

Ne despartim cu greu de acest loc, dar stim deja ca fiecare parte a orasului este legata de existenta compozitorului. Este foarte devreme, austriecii, ca de altfel si turistii, de abia se trezesc. Profitam de lipsa aglomeratiei si ne purtam pasii de-a lungul celei mai atractive strazi comerciale, Getreidegasse, admirand deopotriva fatadele frumos decorate, firmele din fier forjat care mai de care mai ingenioase, vitrinele care imbina in mod fericit traditionalele suveniruri cu articole din cele mai pretentioase.

Si vrand-nevrand, ajungem unde altundeva decat in Piata ... Mozart. Statuia sa domina o larga deschidere de unde privirea nu inceteaza sa se uimeasca. Turnul Domului este impunator, dar Fantana Resedintei Arhiepiscopale, una din cele mai frumoase din nordul Europei alpine este de o armonie terifianta. Si deasupra tuturor, un alt simbol al orasului, Fortareata Hohensalzburg, castelul medieval cel mai bine intretinut din Europa. Ridicat pe o colina la inaltimea de 120 metri, el ramane independent pana in sec. al XVIII-lea. Constructia, inceputa la 1078 de catre Gerhart von Helfenstein, nu va fi terminata decat dupa 1500 de catre arhiepiscopul Leonard von Keutschach. Astazi, un interesant muzeu aminteste de momentele definitorii ale istoriei castelului.

 

 

 

Trecem insa prin curtea resedintei arhiepiscopale si ne indreptam spre Dom, care cu magnifica sa fatada din marmura ne anunta parca frumusetea sa interioara. Marile porti din bronz de la intrare nu ne pot impiedica sa auzim sunetul linistitor al uneia din cele cinci orgi ale catedralei. Aparut pe locul unei puternice biserici din sec. al VIII-lea distruse de un incendiu in 1598, Domul a fost inaugurat  in 1628, la sfarsitul razboiului de 30 de ani, dar constructia nu a fost terminata decat in 1655. Un atentat terorist in 1944 duce la distrugerea marii cupole. Astazi, constructia de influenta renascentista da centrului orasului Salzburg un aspect italian prin asemanarea sa cu Domul St. Pietro din Roma. Interiorul catedralei poate primi 1.000 de persoane. Si pe deasupra este si locul unde Mozart si tatal sau au cantat adeseori.

La numai cativa pasi vom intalni Manastirea Sf. Petre, ale carei origini se pierd in epoca romana. Reconstruita intre 1139 si 1143, a fost somptuos decorata in stil baroc si ceva mai tarziu rococo, devenind una din bijuteriile de pret ale orasului, careia Mozart i-a dedicat chiar faimoasa “Messa in C-minor”.

Cu uimire trecem si pe langa Biserica Franciscanilor, care surprinde prin faptul ca reuneste o parte gotica ce s-a alaturat partii din spate, construita in stil roman inca din sec. al XII-lea.

Si iata-ne ajunsi in cartierul festivalurilor. Altadata grajduri ale curtii imperiale, aceasta zona a orasului a fost transformata intr-un complex cultural de exceptie care cuprinde trei locuri de reprezentatii : Marele Palat al Festivalurilor, Micul Palat si Manejul. Aici se reunesc din dragostea pentru arta, artisti si spectatori din toate colturile lumii. Iar piata principala a cartierului poarta numele lui Herbert von Karajan, cel care a dat stralucire festivalurilor de muzica.

Ne oprim pentru o clipa langa « Adapatoarea cailor », o impresionanta fantana care evoca miscarea si ne intoarcem pe Getreidegasse pentru a surprinde animatia obisnuita ce incepe a se face simtita. Remarcam cum, cu mandrie si eleganta, femei si barbati, poarta costume traditionale din zona, purtandu-ne cu gandul catre imprejurimile orasului care ofera calatorului dornic de peisaje inedite maretia Alpilor inzapeziti, lacuri cristaline tocmai bune pentru descatusarea spiritului turistic al austriecilor, pasuni si culmi domoale de un verde cu totul aparte.

 

Invidiosi parca pe primarul din Salzburg pentru imaginea coplesitoare a orasului pe care o are in fiecare zi din biroul sau din Castelul Mirabell, nu ne ramane decat sa inchidem ochii si sa ne intoarcem acum mai bine de 200 de ani, surprinzand cateva clipe din existenta lui Mozart. Poate in casa unde s-a nascut, sau intr-una din numeroasele alte case in care si-a petrecut momentele de creatie si de iubire.

Ne este greu sa plecam, pentru ca sentimentul despartirii de Salzburg te face sa indragesti si mai mult aceste locuri binecuvantate. Caci, oare unde s-ar fi putut gasi un cadru mai nimerit pentru filmul « Sunetul muzicii » decat aici, intr-o regiune rupta parca din paradis.